Milano – 7:52 a.m
Ajung pe peron şi aştept metroul, câteva minute, poate zece. Scot cartea din geantă şi mă apuc de citit, să mai casc ochii, încă netreziţi. Asta se întâmplă în fiecare dimineaţă. Şi nu că am mare drag să stau în mijlocul mulţimii să răsfoiesc câteva pagini, ci a început să-mi fie ruşine că în acele minute nu fac nimic, decât să mă uit la afişul electronic sau LCD-ul care-mi abureşte ochii cu publicităţi. Problema este că toată lumea citeşte. Orice: ziare, reviste, dar în cea mai mare parte, cărţi.
Surprinzător a fost să văd dimineţi la rând acelaşi bărbat cu diferite cărţi. Mă întrebam, oare chiar citeşte câte o carte pe zi? Când găseşte timp? În fine, îi plac romanele. Asta pot să spun şi despre doamna care urcă cu o oprire după mine. Într-o zi citea „Memoirs of a Geisha” de Arthur Golden – era foarte entuziasmată, uneori mai schiţa câte un zâmbet în colţul buzelor. M-a văzut că citesc o carte de specialitate, după care m-a analizat, ca mai apoi să-şi continue lectura accelerând datul paginilor înainte, trăgând cu coada ochiului la cât de rapidă sunt şi eu. Îmi place o astfel de concurenţă. Nu ştiu ce m-a apucat, dar am un chef de citit de nu vă imaginaţi. Mă întreb, o fac ca să fiu în rând cu lumea sau pofta vine citind?! Mi-am terminat cărţile de specialite, de curând am savurat şi ultimele pagini de „Eugènie Grandet” de Honorè de Balzac.
