Tag

, ,

Una din usile Teatrului ”Arca”, Bucuresti

Una din usile Teatrului ”Arca”, Bucuresti

Multi din tinerii de astazi, dornici de a cunoaste lucruri noi, pline de viata, zgomotoase si aglomerate, tind sa vina in ”inima” capitalei.
Acolo pot intelege, probabil, cu ce se mananca ”realitatea”. Nu urmarind seara de seara Realitatea TV, PRO TV sau Antena 1, ci acolo, in mijlocul actiunii, sa simti fiecare bataie de inima si respiratie a orasului. Sa te ciocnesti de lucrurile normale, care la moment ti se vor parea anormale, sa lupti pentru visele si planurile ce ti le-ai facut de-un car de vreme. Iar cateodata sa te pierzi in multimea gandurilor intrebandu-te: ”Dar ce fac eu aici?”.

Unii se sperie si se intorc din drum, altii se obisnuiesc si capata un rol de ”robotel”, iar cativa, incep sa iubeasca -locul, aerul, raza de soare care se strecoara printre inaltele blocuri, rauletul ce curge agale de frica vuietelor de masini, precum si rolul ce-l indeplinesc ca ”personalitate”.
Sunt in Bucuresti de doar o saptamana si jumatate. Nu pot spune ca l-am colindat in lung si-n lat. Spre regretul meu, am vazut putine din minunatele si istoricele locuri ale capitalei.

Insa, in primele zile ”de vacanta”, ne-am propus cu colegele mele sa mergem la Teatrul ”Arca”. Se juca o piesa in acea seara, de care nu mai auzisem, evident, dar care ni s-a parut interesanta dupa titlul pus pe afisul publicitar.
Fara harta si fara ghid, am gasit locatia intr-un sfarsit, multumita oamenilor gentili care s-au oferit sa ne ajute si sa ne raspunda la nenumaratele noastre intrebari. Si culmea, nu se afla departe de Piata Unirii, in care eram prezente in fiecare zi prin acea zona. Dar, in acel moment, drumul pana la teatru mi s-a parut o vesnicie. Acum pot sa va zic cu fermitate, Teatrul ”Arca” se afla pe Calea Calarasi 55 si chiar va recomand sa treceti pe acolo.

In cautarea ”culturii”

Asa deci, am ajuns la teatru, o casa boiereasca construita la inceputul secolului trecut intr-un colt de intersectie. Veche, prafuita de batraneti, dar care inspira un spirit aristocratic. Decoratiunile interioare te cucereau de la prima privire prin culorile puternice si combinatiile clasice de alb si negru. Mobilierul glamour te lasa vrajit de frumusetea vremurilor stramosesti. Se simtea in acel spatiu mult teatru, multa scenografie, mult talent. Pe scurt -mirosea a calitate!

Cel mai fascinant lucru este ca scena teatrului se afla in pod, ”daca nu mai aproape de Dumnezeu, macar mai aproape de senzatia de zbor”, cum spun gazdasii.
Si piesa care urma sa fie jucata in acel miraculos spatiu n-a putut fi vazuta de noi, din pacate, pentru ca nu mai erau bilete. Insa, ne-am hotarat sa ”mancam cireasa de pe tort”, daca nu tortul in sine si am ramas la parterul casei boieresti unde se afla Clubul Restaurant ”La Scena”.

Aceeasi incapere in care te simti liber si stimulat, amenajata in stil clasic si tenta romantica in care se gaseau Salonul Rosu, Salonul Verde, Salonul Alb, Salonul Galben si cel Mov. Aerul de acolo iti conferea senzatia stranie ca interiorul iti apartine, de parca mergeai in sufragerie, dupa care te intorceai in dormitor si tot asa.
Te simteai ca in propria-ti casa.
Nu mai zic de notele muzicale ce invadau fiecare camera si-ti acaparau sufletul in intregime. Erai intr-un mic Paradis in care totul era atat de simplu si frumos, reusind sa te detasezi si sa te relaxezi pe deplin.

Nu degeaba, artistii de talie ca Valeria Seciu, Victor Rebenciuc, Claudiu Bleont si multi altii au onorat cu prezenta Teatrul ”Arca”.
Cineva de-a casei spusese ca ”Nu sunt multe locuri in Bucuresti unde sa capeti un soi de fervoare, o febra, imposibile de infrant daca intri si te lasi furat de acel aer -cu o perversa delicatete.”
Iar eu, de trei zile am o febra de nu mai pot scapa de ea.
Si ma intreb, care-o fi cauza, e vina Teatrului sau a timpului amagitor de afara care m-a facut sa racesc?!

Annunci