Tag

, , ,

D. CozmaDe 28 de ani este profesor la Facultatea de Mecanica a Universitatii Tehnice ”Gheorghe Asachi”, iar in prezent detine functia de sef al Catedrei de Masini si Instalatii pentru Agricultura si Industria Alimentara (MIAIA). Prof. univ. dr. ing. Danuta Cozma a scris sapte carti si a participat la 43 de contracte cu institutii de cercetari. A imbratisat pasiunea pentru mecanica de mic copil, cand se juca la mecanismul patefonului defect al tatalui sau. A indragit aceasta meserie cu totul dupa ce s-a specializat in domeniu, la Institutul Tehnic din Iasi. A plecat din clasa a III-a de acasa si a invatat sa-si poarte singur de grija.

Reporter: – Sunteti absolvent al Facultatii de Mecanica din Iasi, de unde aceasta inclinatie?

Danuta Cozma: – Caracterul unui om se formeaza chiar din primii ani de viata. Cand eram mic, tatal meu avea un patefon, instrument muzical pe acea vreme, care citea de pe discuri. Acel patefon avea un mecanism, antrenat cu o potcoava si ma lasau parintii la el, ca era defect, oarecum, il invarteam, ii roteam coarda, ma mai loveam pe la degete… Cred ca aceasta placere pentru mecanica a aparut inca din primii ani de viata. Dupa ce am crescut mai mare, tatal meu avea moara lui proprie si atunci eram mai toata ziua in preajma lui. Eu eram cel care facea incalzirea motorului. Si ma necajeam ca nu-l puteam porni pentru ca era mare, iar eu eram prea mic pentru a roti volanul acestuia. Cam toata aceasta perioada, de cand eram copil si pana acum, mie mi-a placut mecanica si din acest motiv am dat la Facultatea de Mecanica, imediat dupa absolvirea liceului. In general, mi-a placut tehnica si preponderenta in mecanica, pentru ca in acest domeniu am crescut. E o mostenire de la parinti si bunici.

Reporter: – Pina la urma este o pasiune dobandita sau una mostenita? 

D. C: – Nu as crede ca se mosteneste o pasiune asa, din generatie in generatie, adica sa se dobandeasca ereditar. Faptul ca, in general, copiii unor parinti nu vor avea aceeasi pasiune sau aceeasi meserie, depinde de conjunctura in care se dezvolta lucrurile. Cred ca mediul in care traiesti, cu acel mediu te obisnuiesti si incepe sa-ti placa. Nu stiu daca este o pasiune dobandita, de fapt, este o caracateristica a omului. El se formeaza in functie de conditiile pa care le are, daca traieste in greu, atunci el este invatat sa traiasca in greu, daca traieste in bine, atunci el este invatat sa traiasca in bine si daca il muti pe unul in locul celuilalt atunci le vine greu. Este normal ca unul care traieste in conditii grele sa se obisnuiasca sa traiasca in conditii bune. Revenind acum la partea aceasta cu ”pasiunea pentru mecanica”, sigur ca traind in acest mediu, mi-a placut si e interesant sa afli cat mai multe noutati intr-un domeniu, te face sa ramai in acel domeniu.

”In facultate se invata principiile si modul de lucru” 

Reporter: – Au fost persoane care v-au indrumat in activitatea Dumneavoastra? 

D. C: – Am plecat de acasa din clasa a III-a. Am venit in anul 1961 la Iasi, la o ruda, si am ramas aici sa fac studii la scoala. Pot spune, ca de mic am invatat sa hotarasc ce este bine si rau pentru mine. Eu mi-am ales singur drumul in viata. Nu am avut parte de nici o influenta din partea cuiva. Tata avea grija sa-mi dea bani pentru scoala si gazda, insa de restul, eu am fost responsabil.

Reporter: – Datorati cuiva performantele la care ati ajuns in momentul de fata? 

D. C: – In primul rand datorez multumiri sotiei ca a fost mereu alaturi de mine. Ne-am casatorit cand eram in facultate, amandoi eram lideri in grupurile noastre si a aparut un fel de concurenta, optam pentru notele mari. Probabil, acest fapt ne-a ajutat sa obtinem cunostinte maxime in domeniu.

Reporter: – Mecanica, asemenea celorlalte facultati are si ea ramurile ei. Dumneavoastra de ce ati ales sa activati in ramura Masini si Instalatii pentru Agricultura si Industria Alimentara? 

D. C: – Eu am pornit de la tara, sunt din satul Ciortesti, aflat la granita dintre judetul Iasi si judetul Vaslui. Viata de acolo m-a trezit in agricultura si dupa aceea in domeniul alimentar, fiindca automat se lega una de alta. Simpla provenienta si traiul din copilarie si adolescenta m-au unit de aceste domenii.

Reporter: – In evolutia dumneavoastra, cat de mult v-au ajutat cunostintele dobandite in timpul facultatii? 

D. C: – In facultate se invata principiile si modul de lucru. Nu poti spune ca atunci cand esti absolvent, vei fi un specialist de marca si vei lucra oriunde. Facultatea te invata principiul de a sti sa cauti acolo unde trebuie, ca sa nu hoinaresti in domenii conexe. Oricare absolvent, atunci cand merge intr-o unitate economica trebuie sa invete caracterul strict al unitatii respective, pe seama cunostintelor dobandite, pe seama a ceea ce a invatat in facultate. Fara facultate, bineinteles ca nu poti sa lucrezi in domeniu, pentru ca nu ai avea scheletul pe care sa-l imbraci.

Reporter: – Credeti ca ar trebui schimbat in vreun fel sistemul de desfasurare a orelor de curs? 

D. C: – Este depasit sistemul clasic care era pana acum, cu prezentarea la tabla si cu creta in mana. Mai nou, chiar si eu aplic un alt sistem. Pe langa informatiile descriptive si cele demonstrative incerc sa completez cu informatii aplicative, adica cu cateva poze sau cu cateva filmulete. Datorita tehnicii moderne care o detinem , avem posibilitatea de a imbogati cunostintele vizuale ale studentului. Pentru student este mai important sa vada un model al unei instalatii, decat o schema din carte imbogatita cu ecuatii.

”Studii pentru diploma sau cunostinte” 

Reporter: – Privind lucrurile din pozitia pe care o ocupati, de sef al Catedrei MIAIA, in ce masura vi se mai cauta domeniul ingineriei? 

D. C: – Daca tineretul in ziua de astazi este intr-un fel derutat si se indreapta spre stiintele economice, juridice, IT, mai putin medicale, va veni vremea cand Romania va duce criza de ingineri, mai ales de inginerii specializati in industria alimentara. Ministrul Agriculturii incearca sa gaseasca niste solutii pentru pregatirea tineretului care sa lucreze in domeniul agricol. In concluzie, s-a constatat ca avem putini specialisti pe care am putea sa-i instruim. Ba mai mult, ministrul a adaugat ca ar vrea sa introduca sistemul francez in liceele cu profil agricol din Romania, ceea ce permite trecerea rapida in productie. Insa pentru acest lucru este nevoie de investitii enorme in laboratoarele institutiilor. Cu cateva saptamani in urma, l-am avut in vizita pe Ministrul Educatie, Cristian Adomnitei, care spunea ca in anii urmatori se vor face investitii in primul rand la Universitatea Tehnica, iar in cel de-al doilea rand, va fi avantajata Universitatea de Agronomie si Medicina Veterinara ”Ioan Ionescu de la Brad”. Si cand ne gandim ca suntem o tara prepondenret agrara, degeaba detinem terenuri daca nu suntem in stare sa le folosim. De ce trebuie sa importam daca am putea sa producem noi?

Reporter: – Care este viitorul tinerilor ingineri? 

D. C: – Sigur ca viitorii ingineri vor avea un viitor bun, insa acum ei sunt putin derutati. Mai intai de toate, trebuie sa-si imbogateasca bagajul de cunostinte inca din timpul scolii, pentru ca in ultimii ani avem generatii cu o baza slaba de pregatire. Studentul de azi nu mai este ca cel de altadata, sarguincios si pasator. Campusul studentesc este plin cu pub-uri si cluburi care il atrag pe tanar, iar acesta nu isi mai face timp de biblioteca.

Reporter: – Dupa parerea Dumneavoastra, in ziua de azi, care este motivatia tinerilor care fac o facultate? 

D. C: – Cu parere de rau, studentul cand vine la facultate, pune mai putin pret pe pregatire. Este mai interesat sa se intalneasca cu prietenii si sa stea la barfe.

Reporter: – Credeti ca studentii de azi frecventeaza cursurile unei facultati doar de dragul de a obtine o diploma sau cu scopul de a deveni experti in domeniu? 

D. C: – In general, cred ca sunt mai multi studenti care vin cu scopul de a obtine o diploma decat cei care au intentii de a face carte. Tinerii de azi nu mai sunt atat de interesati de soarta si de cariera lor.

Reporter: – In anul 1997 ati publicat o carte intitulata: ”Exploatarea si intretinerea utilajelor din industria alimentara” in colaborare cu un profesor universitar de la Universitatea Tehnica din Chisinau, credeti ca exista vreo diferenta intre ceea ce se invata aici, in Romania si ceea ce se invata in Republica Moldova? 

D. C: – In principiu, nu exista mare diferenta. Doar ca in R. Modova, la universitatile Tehnica si Agrara s-a investit mult in baza materiala. Guvernantii de pe vremuri au avut o alta optica asupra investitiilor in universitati, au asigurat o baza materiala mult mai puternica decat la noi. Lucrarile de laborator sunt mai stiintifice si mai pe intelesul studentului. In Romania, putine institutii au avut norocul de a beneficia de asemenea investitii. De exemplu, in orasul Odesa, Institutul pentru Industria Aimentara detine un set de utilaje de productie moderne, precum si unitati didactice, care avantajeaza studentul in asimilarea de informatie. In mare parte, baza materiala este cea mai importanta pentru pregatirea studentilor. Speram ca si la noi se vor face cat mai multe investitii, prin acest lucru vor fi avantajati tinerii.

Autor: Oxana Selari, Alina-Camelia Paharnicu