Tag

, ,

ComandarLa cei 57 ani, prof. univ. dr. ing. Corneliu Comandar, in prezent prodecan al Facultatii de Mecanica de la Universitatea Tehnica ”Gheorghe Asachi” (UTI) impartaseste cu studentii sai dragostea fata de ”mecanica”. Ani de-a randul s-a implicat in cercetari stiintifice, a obtinut finantari si premii, a scris numeroase carti de specialitate si s-a bucurat de succes. A fost secretar stiintific in perioada anilor 2004 – 2008 si este membru al Catedrei de Rezistenta Materialelor. C. Comandar a terminat Scoala de Muzica si Arte Plastice, dupa care a urmat Liceul Teoretic ”August Treboniu Laurian”, profil real din Botosani. Iar in anul 1975 finiseaza Facultatea de Mecanica, sectia Masini Termice de la Institutul Politehnic din Iasi. Cu toata pasiunea pentru arte, profesorul a ales ingineria mecanica, care a indragit-o in timp.

Reporter: De unde vine pasiunea pentru ”mecanica”?

Corneliu Comandar: Am dobandit-o, mai ales in timpul facultatii. Initial, nu am vrut sa vin la Facultatea de Mecanica. Eu am facut Scoala Generala de Muzica si Arte Plastice din Botosani, apoi am facut Liceul Teoretic ”August Treboniu Laurian”, sectia reala, m-am pregatit pentru arhitectura. In anul in care s-a dat admiterea, facultatile de la Iasi, Cluj, Timisoara, secializate in arhitectura n-au functionat vara si admiterea se putea facea abia in toamna. Si eu am depus actele vara, la Facultatea de Mecanica, iar pasiunea pentru aceasta meserie am dobandit-o in timp.

R: Aveati inclinatii spre stiintele exacte?

C. C: Aveam ceva inclinatii spre stiintele exacte. Pe vremea cand eram student participam la olimpiade de matematica, fizica. Insa, nu pot spune ca nu-mi placea desenul, vioara. Pe vremea aceea vroiam sa ma fac artist.

R: Cum este ”mediul mecanicii”?

C. C: Ma simt foarte bine in acest mediu. Sunt printre oameni seriosi, care isi fac treaba. Si desigur, mai sunt persoane care nu-si fac munca cinstit, iar atunci, acest lucru se vede indata.

R: Cititi literatura artistica sau doar de specialitate?

C. C: Citesc mai multa literatura de specialitate, deoarece timpul nu-mi permite prea mult rasfat. Insa, atunci cand gasesc o carte artistica buna, nu ezit s-o citesc. Cu placere citesc ceva interesant sau ascult muzica, imi mai aduc aminte de timpurile frumoase cand cantam.

”Studentul de dinainte de 1989 era mult mai bine pregatit”

R: Credeti ca procentul tinerilor care vor sa se faca ingineri este mai mare decat cel al tinerilor specializati in domeniile umanistice?

C. C: Deocamdata, acest proces este invers. Mai multi tineri merg spre domeniile umanistice. Observam chiar la Iasi, cati studenti se indreapta spre Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” si cati studenti merg la Universitatea Politehnica ”Gheorghe Asachi”. Motivul este probabil, ca partea tehnica cere un bagaj de cunostinte de alta natura decat partea umanistica. Studentii cred ca este mult mai usor sa faci arte sau litere decat inginerie. Un alt motiv este forta de munca si salariul oferit tinerilor, iar o societate nu se poate dezvolta doar cu juristi si manageri. Desigur, ca piata va solicita si ingineri, ceea ce inseamna ca vor fi bine platiti. Bineinteles, ca activitatea industriala din Romania s-a aflat intr-o perioada de stagnare dupa revolutie, pana s-a facut tranzitie de la proprietatea de stat la cea particulara, pana au venit firmele mari care sa faca investitii, sa aduca tehnologie moderna. Partea inginereasca a avut de suferit, iar partea juridica a avut de castigat.

R: Care este diferenta dintre studentul de dinaintea anului 1989 si cel de acum?

C. C: Studentul de dinainte de 1989 era mult mai bine pregatit, inca din liceu. Concurenta era mult mai mare la facultatile cu profil tehnic, iar rezultatele din toate nivelele erau mai bune ca acum. Si acum insa, sunt studenti deosebit de bine pregatiti, dar sunt exceptii, pe cand atunci, un numar mult mai numeros de studenti aveau puse baze inca din scoala, si astfel, puteau cu usurinta sa dobandeasca cunostintele ce incercam noi sa le transmitem, dadeau dovada de initiativa decat tinerii de acum.

R: Odata cu studentii, si profesorii si-au schimbat metoda de predare?

C. C: Cred ca profesorii nu s-au schimbat prea mult. In general, ei au depus eforturi si atunci, si acum sa transmita cunostintele catre studenti. Au facut tot timpul incercari sa fie la curent cu ultimele noutati, sa aplice metode noi de predare. In principiu, nu sunt schimbari esentiale. Dimpotriva, mai multa indulgenta manifesta profesorii acum decat pe vremuri.

R: Care este cea mai dificila parte a meseriei de profesor?

C. C: Cel mai greu pentru profesor este sa aprecieze corect un student. Dupa cum se desfasoara acum testele in forma scrisa, profesorul este mult mai indepartat de student, respectiv si aprecierea nu este atat de corecta. Pe timpuri, examenele se dau in forma scrisa si orala, se purta o discutie cu studentul. Dialogul era benefic si pentru profesor, care il aprecia mai aproape de realitate, vedea ce stie studentul si totodata il ajuta sa rezolve mai usor problema care era la subiect. Acum au devenit oarecum, impersonale subiectele si testele, iar in anumite situatii se dau teste cu raspunsuri ”da” sau ”nu”. Practic, este o indepartare a profesorului de student si atunci aprecierea lasa de dorit.

”Rezistenta Materialelor”- disciplina ce-i sperie pe studentiR: De-a lungul activitatii dumneavoastra ati publicat cateva carti de specialitate, precum ”Rezistenta Materialelor”, ati fost implicat si in proiecte de cercetare stiintifica?

C. C: Da, m-au pasionat cercetarile stiintifice inca de pe timpuri, cand eram tanar asistent. Am fost colaborator la peste o suta de contracte de cercetare. In perioada de dinainte de revolutie erau in general contracte cu diverse institutii, precum ICEMENERG Bucuresti, etc. Iar dupa revolutie am participat la competitiile nationale care se desfasurau de cateva ori pe an, la care se depuneau cereri de finantare prin proiecte. Aceste proiecte trebuiau sa indeplineasca niste conditii, dupa care erau evaluate de catre experti si apoi erau notate. Se facea un clasament pe tara dupa care urmau sa fie finantate. Deci, aproape in fiecare an am reusit sa particip la astfel de competitii nationale. In prezent, avem o finantare timp de doi ani de catre CNCSIS (Consiliul National al Cercetarii Stiintifice de catre Invatamantul Superior) pentru proiectul ”Cercetari privind fluajul multiaxial”. In general, m-am bazat pe proiectele ce prevedeau problemele de fluaj in oteluri.

R: Cum definiti cursul ”Rezistenta Materialelor” avand in vedere faptul ca tot mai multi studenti se plang de gradul de dificultate al acestuia?

C. C: Este un curs care nu ar trebui sa lipseasca din pregatirea oricarui inginer. Acest curs raspunde la doua probleme: de dimensionare sau de verificare a tuturor componentelor dintr-o instalatie, dintr-o masina, dintr-o structura in general. ”Rezistenta Materialelor” inseamna ca materialele au niste proprietati si inginerul este chemat sa dimensioneze sau sa verifice daca ele rezista in functionare. Inginerul trebuie sa stabileasca o dimensiune a piesei, ca sa reziste si sa fie cat mai economa. Este clar, ca inginerul trebuie sa dobandeasca un minim de cunostinte pentru rezolvarea problemelor specifice, dar si pentru a putea purta un dialog cu alti specialisti. O disciplina de baza nu trebuie sa lipseasca din invatamantul superior. Din pacate, dupa revolutie, unele dintre facultati au considerat ca nu este atat de necesar acest curs.

Dar in ingineria mecanica, in electrotehnica, in constructii s-a mentinut aceasta disciplina, are un numar foarte mare de credite, ceea ce inseamna ca ”Rezistenta Materialelor” trebuie sa faca parte din orarul studentului. De exemplu, o studenta care a luat locul intai la un concurs, a acumulat punctajul maxim, a rezovat probemele perfect, deci in concluzie, se poate invata. Avem studenti care fac fata cerintelor, precum si studenti care au au o baza mai slaba din liceu si se descurca mai greu cu disciplina. Aceasta disciplina nu este atat de complicata, ea da un minim de cunostinte necesare care ar trebui aprofundate, iar aceste aprofundari se fac prin alte discipline, prin proiecte care presupun si un calcul de rezistenta si apoi, fenomenele care se produc acolo se dezvolta la alte discipline.

R: Cum descrieti situatia sistemului de invatamant superior, dat fiind faptul ca multi dintre studenti se plang de generalitatile care le sunt predate?

C. C: Eu, de exemplu, incerc mereu sa aduc exemple noi, iar la fiecare grupa dau probleme diferite decat la alta grupa. Poate este si un sambure de adevar in plangerea lor, dar in general cred, ca in corpul profesoral ar trebui sa fie cat mai multi tineri , pentru ca ei sunt deschisi spre ceva mult mai nou si cred ca s-ar estompa aceasta plangere.

R: Credeti ca sistemul de invatamant superior se va schimba intr-un fel in urmatorii ani?

C. C: Cu greu se poate scimba, deoarece decurge pe o anumita traiectorie, in ceea ce priveste transmiterea de cunostinte. In general, profesorii au niste cunostinte care le transmit studentilor, pentru cei care pot. Experimental le arata, practic fac proiecte impreuna, ii copteaza in colectivele de cercetare, rezolva proiecte, merg in practica. Desigur ca si investiitile materiale conteaza foarte mult, dar pana la urma, realitatea cere cunostinte practice, solide. Eu sper si tind spre o schimbare mai imoportanta, ca studentul sa fie mai apropiat de profesor.

Autor: Oxana Selari